Lungul drum pana la un drum
Acum serios, procedurile sunt greoaie şi solicită nenumărate documentaţii. Să luăm exemplul reţelelor electrice aparţinând Electrica, Enel, ČEZ, E-ON sau Transelectrica. Aici se tratează două cazuri: intersecţia dintre un drum nou şi reţele sau paralelismul acestui drum nou cu reţelele. Paralelismul presupune că drumul se apropie de o reţea - fără să o intersecteze - la o distanţă mai mică decât permit normativele. Chiar şi în aceste cazuri e nevoie de relocarea unor stâlpi sau de măsuri de protecţie suplimentare: vopsiri, balizări, dublări de izolatoare etc. Ca să fie clar, relocarea e un cuvânt impropriu, pentru că ar presupune că iei ceva dintr-un loc şi-l muţi în alt loc, deci îl refoloseşti. În realitate, stâlpii care stau în calea drumului se desfiinţează, iar reţeaua e repoziţionată pe stâlpi nou-nouţi, de multe ori foarte scumpi, cu conductori şi izolatoare noi.
Paşii până la relocare sunt următorii:
- în prima fază, proiectantul de drum solicită instituţiei respective un Aviz de amplasament pentru drum. Deoarece în calea drumului există reţele ale instituţiei, aceasta emite o adresă în care anunţă că nu aprobă emiterea avizului de amplasament până când nu se rezolvă problemele de coexistenţă între drum şi reţele;
- în acest moment, proiectantul elaborează un Studiu de soluţie (SS), care este un document mai subţirel în care identifică clar reţelele, numărul şi tipurile de stâlpi între care un drum nou traversează fiecare reţea în parte sau cu care drumul este paralel, dar nu respectă distanţa minimă stipulată de normative, se identifică circuitul de alimentare a reţelei, tipurile de izolatori etc. De asemenea, SS-ul sugerează - aşa cum îi spune şi numele - nişte soluţii în linii mari: că linia respectivă se va reloca, că stâlpii cutare vor fi mutaţi etc. Proiectantul prezintă acest Studiu în CTA/CTE al instituţiei respective, unde este discutat de o comisie alcătuită din persoane de răspundere din departamentele Tehnic şi Economic. Dacă nu există observaţii (mai rar), se emite un Aviz CTE pentru Studiul de soluţie şi se trece la faza următoare de proiectare. Dacă există, studiul se reface şi se rediscută în CTE-ul următor. Astfel de CTE-uri nu sunt dese, sunt în general o dată pe lună, deci se pierde timp. Faza următoare de proiectare este:
- Studiul de fezabilitate (SF): o documentaţie stufoasă, care prezintă din punct de vedere tehnic şi economic mai multe variante de relocare a reţelelor (închipuiţi-vă că pe Varianta de ocolire Timişoara Sud - vreo 25 km - sunt tratate în jur de 30 de reţele electrice separate, de joasă, medie şi înaltă tensiune, la unele existând paralelisme de circa 3 km cu drumul). De asemenea, SF-ul sugerează care variantă de relocare ar fi mai avantajoasă, adică mai ieftină şi mai utilă tehnic. SF-ul propus de proiectant se discută din nou în CTA/CTE şi de multe ori se preferă varianta cea mai scumpă (giganţii energetici nu sunt proşti, ei vor să-şi modernizeze reţelele pe banii CNADNR). Dacă nu există observaţii, se emite un Aviz CTE pentru SF şi se trece la faza următoare de proiectare. Dacă există observaţii, SF-ul se reface (vezi mai sus). O problemă majoră: încă de la Faza SF, proiectantul e obligat să prezinte acorduri notariale ale proprietarilor pe terenul cărora se vor amplasa stâlpii noi. Deoarece CNADNR face exproprierile mult mai târziu, multe din proiecte au probleme la această fază, deoarece nu există aceste acorduri (a fost cazul variantelor de ocolire Aleşd, respectiv Ştei-Beiuş), pentru că giganţii energetici nu sunt impresionaţi de Legea Drumurilor, care stipulează că se vor face exproprieri. Dacă, prin absurd, există aceste acorduri, urmează faza:
- Proiect tehnic + detalii de execuţie + caiet de sarcini (PT+DE+CS). Această documentaţie e şi mai stufoasă, iar elaborarea ei durează câteva luni. Ea practic bate în cuie soluţiile de relocare, ce anume va fi mutat, unde va fi mutat, cum va fi mutat, ce materiale se vor folosi, până la ultimul şurub etc. PT-ul se întocmeşte şi pe baza unor studii suplimentare, care durează şi ele: spre exemplu, pentru a prezenta detaliile de fundaţie ale noilor stâlpi e nevoie de întocmirea prealabilă a unui studiu geotehnic. Se mai fac studii de ape, de îmbunătăţiri funciare etc. Dacă stâlpii sau instalaţiile trebuie mutate pe terenuri agricole sau forestiere, acestea trebuie scoase definitiv din circuitul agricol sau forestier. Este un alt coşmar al proiectanţilor, despre care putem vorbi altă dată.
Evident, PT-ul e supus din nou analizei în CTA/CTE (vezi mai sus), unde este analizat şi mai atent decât la primele faze. După ce este trimis de mai multe ori înapoi la proiectant pentru completare (niciun PT nu e perfect), ceea ce duce la alte săptămâni pierdute, să spunem ca PT-ul este aprobat şi se emite un Aviz CTE pentru proiectul tehnic.
- Cu avizul şi proiectul de relocare aprobat, proiectantul depune din nou proiectul de drum la instituţia respectivă şi primeşte, în fine, Avizul de amplasament pentru drum.
- Urmează întocmirea documentaţiei de licitaţie (alte tone de documente) şi apoi licitaţia pentru un constructor, care trebuie să respecte Legea Achiziţiilor Publice. Evident, ca şi în cazul drumului propriu zis, şi la licitaţia de relocare a reţelelor pot exista contestaţii care, dacă sunt admise, pot duce la repetarea licitaţiei.
Toată povestea asta, dacă merge şnur (foarte rar), durează minim un an şi jumătate. Dacă nu, se întâmplă ca în poza de mai jos, făcută azi la Jena (DN6 Caransebeş-Lugoj), unde drumul e aproape gata (miercuri e recepţia), dar stâlpul n-a fost mutat.
Proceduri oarecum asemănătoare - dar de mai scurtă durată - se întâmplă la Transgaz, Petrom, Conpet etc.
http://www.skyscrapercity.com/showpost.php?p=66202049&postcount=2576
posted by cav at
9:43 AM
|
0 comments
